Rugina la floarea-soarelui

Rugina la floarea-soarelui


Denumire științifică: Puccinia helianthi
Denumire populară: Rugina


Puccinia helianthi infectează doar floarea‑soarelui și iernează sub formă de teleutospori pe resturile vegetale. Condițiile propice infecțiilor sunt apa liberă de pe frunze, provenită din precipitații sau rouă și vremea caldă. Vântul diseminează uredosporii la distanțe mari, putând infecta astfel noi câmpuri de floarea‑soarelui. Deși apare mai rar în culturi, în ultimii ani, pe fondul modificărilor climatice, ciuperca a fost văzută în multe câmpuri din România, cu frecvențe și intensități diferite de atac.

Riscuri

sick sunflower pugina



  • Pierderile de producție sunt în strânsă corelație cu momentul realizării infecțiilor inițiale. Infecțiile apărute în luna iunie pot produce infecții repetate (10–11 cicluri). Impactul asupra producției este semnificativ atunci când infecțiile au loc înainte de înflorit, acestea fiind mai susceptibile la infecție decât cele care au înflorit deja. În astfel de situații, pierderile de producție pot fi cuprinse între 10–30% (chiar 40%, uneori), iar conținutul de ulei poate scădea cu 4–10%. Pierderi semnificative în producție și calitatea acesteia pot apărea de regulă la hibrizii sensibili și doar în condiții climatice favorabile.




  • Simptomele apar inițial pe frunzele inferioare sub forma unor pustule pulverulente de culoare brun-roșcată (asemănătoare scorțișoarei) care pot fi, sau nu, înconjurate de o zonă galbenă. Pe măsură ce patogenul evoluează, vor fi atacate și frunzele superioare, pețiolii, tulpinile și partea inferioară a calatidului. Pustulele pline cu uredospori se formează atât pe partea superioară, cât și pe cea inferioară a frunzelor. De regulă sunt mici (1–2 mm), au formă circulară și sunt dispuse neregulat pe frunză. La atacuri masive, pustulele se contopesc și frunzele se usucă, iar patogenul poate trece pe tulpini și calatidii.



sick leaf pugina
  • Către sfârșitul perioadei de vegetație se formează pustule negre (teleutospori), structuri fungice care iernează.




Măsuri de protecție

În cazul acestui patogen, măsurile profilactice sunt cele care primează. Se recomandă:


  • distrugerea samulastrei de floarea‑soarelui care este gazdă;

  • rotația culturilor la 3 ani (reduce sursa de infecție din sol);

  • fertilizare echilibrată cu azot.


Combaterea chimică este indicată doar când intensitatea de atac este de 1% (conform scării de notare a acestui patogen) pe cele patru frunze superioare, înainte sau în timpul înfloririi. Tratamentul aplicat după înflorit nu este economic.