Phomopsis la floarea‑soarelui

Patogenul iernează sub formă de miceliu de rezistență în resturile vegetale din sol. Primăvara se formează corpurile fructifere (peritecii) responsabile de realizarea infecțiilor primare când plantele au 6 - 8 frunze. Sporii (ascospori) infectează frunzele, iar miceliul trece din frunză în pețiol apoi în tulpină. Diseminarea sporilor se face cu ajutorul vântului și a ploilor. Temperaturile de 20 - 25°C și precipitațiile de la apariția butonilor florali și până la înflorit sunt esențiale pentru realizarea infecțiilor.

Phomopsis helianthi este unul din patogenii majori ai florii-soarelui. În condiții favorabile, pagubele în producție pot fi cuprinse între 30 - 40% în Europa. Conținutul de ulei poate fi redus cu 15 până la 25% din cauza bolii.

Fungul atacă floarea-soarelui în fazele de creștere reproductivă. În fenofaza de buton floral sau la începutul înfloritului, pe frunze apar pete brune care avansează în formă de triunghi cu vârful spre pețiol. În cazul tulpinilor, simptomele încep la punctul de inserție al pețiolului bolnav (frunza este deja necrozată). Petele de pe tulpini au culoare brună cu margini difuze și pot cuprinde tulpina de jur împrejur. În zona petelor brune, țesuturile profunde se înmoaie (țesutul medular este distrus), se dezorganizează, iar circulația sevei se întrerupe, instalând-se simptomul de ofilire. Din cauza distrugerii țesuturilor mecanice, tulpinile devin casante, friabile, frângându-se ușor. La plantele unde petele nu au cuprins tulpina de jur împrejur (neofilite), apare fenomenul de maturizare precoce, iar semințele rămân șiştave.

Măsuri de protecție

Măsurile profilactice constau în:

• Arătura adâncă pentru îngroparea resturilor vegetale (patogenul poate supraviețui până la 5 ani)
• Noile culturi să fie amplasate la distanță de 1,5–2 km de vechea cultură
• Densitate optimă (50.000 pl./ha) – reduce umiditatea și limitează răspândirea bolii
• Semănarea hibrizilor toleranți la boală
• Rotația culturilor de 5–6 ani; distrugerea buruienilor gazdă (Xanthium italicum, Xanthium strumarium, Arctium lappa etc.) și a samulastrei
• Fertilizare echilibrată cu azot
• Utilizarea la semănat a semințelor libere de patogen, deși dovezile sunt limitate că patogenul s-ar transmite și prin semințe