Putregaiul alb la floarea‑soarelui

Denumire științifică: Sclerotinia sclerotiorum
Denumire populară: Putregaiul alb

Sclerotinia sclerotiorum este un agent patogen fungic comun și larg răspândit în zonele temperate, putând infecta peste 360 de specii de plante. Acest fung este considerat cel mai grav patogen al florii – soarelui din cauza capacității sale de a infecta mai multe organe ale plantei (rădăcini, tulpini, calatidii). Rezistă în sol sub formă de scleroți timp de 6 - 8 ani, constituind sursa principală pentru realizarea infecțiilor primare. Cu toate acestea, nu este exclus rolul miceliului din resturile vegetale și din semințe. La floarea-soarelui discutăm de două moduri de infecție a plantelor. În primul mod, plantele sunt infectate direct de sclerotul care germinează și produce filamente miceliene care pătrund în rădăcini. În urma acestui tip de infecție apare putregaiul bazal al tulpinilor și ofilirea plantelor. Al doilea mod de infecție implică formarea de apotecii și ascospori din scleroți. Ascosporii infectează de obicei mijlocul tulpinilor și calatidiile. Infecțiile au loc în condiții de umiditate abundentă și temperaturi cuprinse între 15-20°C. Plantele infectate se vor usca prematur.

Putregaiul tulpinilor apare mai târziu în vegetație, produs de ascosporii emiși de apotecii formate pe scleroți. Acest tip de infecție începe la nivelul frunzelor, apoi pe pețiol și tulpină. Leziunile produse sunt similare cu cele de la baza plantei. Spre deosebire de acestea, putrezirea tulpinilor nu duce întotdeauna la ofilire sau moarte, dar prezintă riscul frângerii la punctul de infectare.

Putrezirea calatidiului apare la sfârșitul înfloritului și chiar mai târziu. Pe calatidii pot fi observate pete mai închise, apoase sau micelii albe care acoperă semințele. La maturitate, calatidiile sunt brunificate și putrezite. În infecții masive, se formează scleroți care pot forma rețele de culoare neagră; calatidiile se dezintegrează, având aspect de mătură.

Măsuri de protecție

Măsurile de protecție cele mai importante în cazul acestui patogen sunt cele profilactice:

• Floarea-soarelui nu trebuie să intre în rotație cu alte plante gazdă pentru patogen
• Evitarea terenurilor joase, cu exces de umiditate
• Distrugerea samulastrei
• Arătura adâncă de toamnă reduce atacul în anii următori
• Fertilizare echilibrată
• Semănatul la epoca optimă
• Densitate și adâncime optime
• Semănatul de hibrizi cu toleranță ridicată care tolerează atacul (poligenică și oligogenică)
• Asolament de 5–6 ani
• Utilizarea de semințe sănătoase la semănat

---

Combaterea chimică constă în: tratarea semințelor; efectuarea tratamentelor în vegetație. Tratamentele chimice vizează doar infecțiile realizate de ascospori și trebuie aplicate la avertizare sau în condiții de vreme umedă și caldă. Recomandarea noastră este utilizarea fungicidului Propulse în vegetație.