Mana la floarea-soarelui

Denumire stiintifica: Plasmopara halstedii
Denumire populara: Mana

Plasmopara halstedii supraviețuiește peste anotimpul de iarnă sub formă de oospori în resturile vegetale (infecție primară). Oosporii pot supraviețui în sol o perioadă lungă, între 6–8 și chiar 10 ani. Acește structuri se dezvoltă de regulă în țesuturile radiculare și ale tulpinii inferioare a plantelor mănate (cu sau fără simptome) și rămân la suprafața solului și în sol după recoltare. O sursă importantă de infecție sunt semințele, deoarece patogenul poate supraviețui în acestea. Apsorii infectați pot avea micelii și ospori localizați în tegument. Infecțiile primare se realizează de către apoteci formați într-o zonă umedă după prelungită perioadă de germinare oosporilor, iar olerii secundare de către zoospori formați și eliminați de micelinii. Răspândirea patogenului se face cu ajutorul vântului, a apei, a solului (în interiorul câmpului și în timpul lucrărilor) și cu ajutorul omului (transportul semințelor bolnave la distanță lungă).

Este important de știut că infecția transmisă prin semințe este extrem de rară și are ca rezultat un procent foarte scăzut de plante infectate, fiind punctul probabil de focare dramatice ale bolii și poate fi atribuit unei astfel de infecții. Sursele obișnuite de atac sever ale Plasmopara halstedii în câmp sunt oosporii din sol provenind din rotațiile anterioare de floarea‑soarelui sau din samulastră.

Simptome

Pe frunzele infectate apar pete clorotice sau gălbui pe partea superioară, care se extind de la pețiol spre vârf. Pe partea inferioară, corespunzând zonei clorotice de pe epiderma superioară, se formează un gazon (micelii) alb, compact (conidioforii și conidiile fungului). Din frunze (infecții locale), patogenul poate să treacă în tulpină, producând infecții sistemice. Infecțiile secundare din timpul înfloritului (dacă condițiile meteorologice permit) pot duce la infectarea semințelor. Semințele provenite de la plante afectate de mană sunt de regulă subdezvoltate, decolorate și mai rar pot avea aspect sănătos.

În cazul infecțiilor sistemice, plantele rămân pitice, frunzele sunt mici, înghesuite și pot forma calatidii sau nu. De regulă, astfel de plante sfârșesc prin a se usca.

Dacă infecția se produce la plantele tinere, acestea vor cădea la sol. Infecția sistemică a tulpinii, frunzelor și a calatidiului/semințelor este cea mai tipică și importantă. Alte tipuri de infecții: infecția sistemică a cotiledoanelor; infecția subterană localizată pe rădăcini și/sau hipocotil; infecții localizate ale frunzelor care se manifestă prin pete unghiulare.

Măsuri de protecție

Metodele de prevenție sunt cele mai importante în cazul acestui patogen. Se recomandă: asolament de 7 ani; distrugerea samulastrei sau a plantelor sălbatice de floarea soarelui; folosirea de sămânță sănătoasă și tratată; smulgerea plantelor afectate de mană pitice din culturile semincere și distrugerea lor. Pe lângă măsurile menționate, în managementul acestei boli trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

• cultivarea de hibrizi rezistenți

• rotația culturilor (deși este ineficientă de multe ori);

• tratarea semințelor